duminică, 28 mai 2017

#tema_TIC: Unde ești tu, vacanță? partea a II-a

De la ultima postare, care vorbește de speranța mea cum că a zecea nu va fi chiar așa de rea, s-au întâmplat mai multe lucruri. Școala a început în forță, dar am avut o mulțime de zile libere(nu mă plâng). Am avut o petrecere de Crăciun care a ținut până la unșpe în ciuda faptului că au fost unele probleme cu organizarea și mai aveam școală și ziua următoare, am petrecut Crăciunul acasă și nu la școală pentru a doua oară de când am început activitatea școlară în clasa I(încă nu m-am obișnuit cu ideea)... Nici vacanța de Paști nu a fost de lepădat, căci am fost pentru prima dată la casa bunicilor de la Vatra Dornei, casă de a cărei existență am aflat nu de la bunicii în cauză, ci de la rudele din Italia, aș putea să adaug. De mâncare pot spune că abia se termina micul dejun și începea prânzul. Faptul că eu mă trezeam la 10 poate că a contribuit la acest fapt.

Activitatea școlară a fost destul de activă și ea.
Mai întâi de toate, școala a decis ca Zilele Școlii să coincidă cu Săptămâna Școala Altfel pentru ca să se piardă un minimum de zile; vedeți voi, cu ambele ocazii se organizau evenimente care duceau la mai puține ore de predat clasic. Dar după părerea mea asta a fost o idee proastă din mai multe motive, cele mai importante fiind următoarele:
  1. În noiembrie când au avut loc evenimentele a plouat cu găleata. Îmi amintesc că venisem într-o zi din acea săptămână murată până la piele pentru 2 ore în care am participat la un soi de activitate ținută de doamna psihopedagog(dacă am scris greșit să îmi ziceți), menită să ne dea un boost de încredere în sine sau ceva asemănator. Dar s-a făcut prezența deci măcar nu am venit degeaba.
  2. Pentru că Săptămâna Școala Altfel a fost în noiembrie, nu am mai putut participa la activitățile de tip Zilele Porților Deschise de la facultăți, care se țineau în martie-aprilie. Tot ce e interesant de făcut se face pe vreme bună, evident.
Poate în clasa a unșpea nu se mai repetă figura, dar nu îmi fac speranțe, mai ales la câte libere au fost anul ăsta școlar. Acum profesorii care se plâng de zilele libere probabil cred că a fost Pronia Divină cea care i-a inspirat să facă economie la zile pierdute.

Evenimente mai deosebite nu și-au făcut apariția decât odată cu primăvara. Am făcut voluntariat pentru concursul LERIS în martie, care este organizat de al nostru liceu pentru a prinde elevii cei mai buni înainte de examenul de admitere propriu-zis pentru clasa a V-a, unde rămân mai puține locuri. Desigur, aceeași tehnică se găsește și la Național sau la restul liceelor bune din oraș. They don't settle for second best.
Imagini pentru talpa ortopedicaDar eu acolo m-am distrat, pentru că trebuia să conduc puști speriați de clasa a IV-a la sălile unde erau repartizați și mă simțeam în elementul meu(SALA II-4 DUPĂ MINEEE). Un profesor din școală când m-a văzut a zis că un tânăr racovițist este un viitor lider. Probabil voia să facă reclamă turmei mele de copii, dar nu știu cât de bine a funcționat. Un singur lucru am de zis drept concluzie la acest eveniment: mă dor tălpile doar când îmi amintesc cât am alergat pe scările alea în papucii ăia, cu talpă ortopedică cu tot. Și dacă se uită cineva de la școală pe aici, încă aștept adeverința de voluntariat.



A mai fost olimpiada de germană un eveniment demn de menționat, deși am fost dezamăgită de rezultatul obținut, din cauza a mai multor factori:am fost la nivelul A2, când eu știu că știu mai mult și nici nu era concurența așa mare. Dar merg și la anul și atunci poate, poate va fi mai bine.

În mai au fost 2 evenimente importante: Spring Day și Cros pentru școli.

Spring Day:

Pentru neștiutorii care dau din greșeală peste blogul ăsta: Spring Day este un eveniment, un soi de târg specific școlii, unde fiecare clasă reprezintă câte o țară a Uniunii Europene, încercâd să îi surprindă profilul cultural. Sau cel puțin așa zice site-ul școlii.


Clasa noastră a reprezentat Danemarca, iar domnul diriginte a decretat să venim toți cu blănuri și coifuri, iar fetele să aibă părul împletit. 


Iar altă fată pur și simplu nu
avea ce să împletească.

Aproape toate fetele au
respectat ultima cerință.
Fotografia postată de Marinel Serban.
Pe de altă parte,
eu am fost o rebelă.

Anul acesta au fost anumite schimbări totuși: școala a început să se plictisească de faptul că Spring Day a devenit un târg în care fiecare clasă încearcă să câștige cât mai mulți bani (vânzând bucate specifice țării care i-a fost desemnată), în loc să fie o ocazie prin care să promoveze cultura țării, deci s-a decretat să se vină numai cu un fel de mâncare și acela să fie desert, urmând ca cei care nu respectă regula să fie descalificați; cică de data asta nu mai era important ce sumă se strânge, că se premiau clasele după originalitate și creativitate, precum și câți bani se strâng. Totodată s-a cerut să știm informații despre tradițiile locului.
Ei, toate bune și frumoase, dar:

Fotografia postată de Marinel Serban.
  • chestia cu un singur fel nu prea s-a respectat, venindu-se ca de obicei cu sute de feluri de mâncare;din ce știu nu s-a comentat pe chestia asta;
  • tot s-a dat premiu pentru banii strânși; 

Noi am zis că dacă tot e vorba să venim cu un singur desert, hai să alegem clătite. Dar ce clătite: cu gem, cu ciocolată,cu brânză cu mărar, cu carne și ciuperci...


După cum se vede, am fost destul de repede prăduiți de elevi fomiști, dispuși să ne plătească. Dar după ce am terminat mâncarea foarte repede că nu prea s-a adus și am obținut vreo 200 de lei, ne-am trezit că nu mai avem ce vinde, așa că am cumpărat 2 pâini, am întins cu Finetti rămas de la clătite, am pus frișcă și zmeură deasupra și am început să vindem gustare daneză, chipurile.




Mă holbez încă la el,
 și tot nu pare că e pictat.
Desigur, noi ne-am dat interesul să facem și ceva mai variat, așa că o colegă de clasă a pictat 6 tricouri cu tematica vikingi și am încercat să le vindem cu 40 de lei bucata.
S-au vândut în final 4, 2 cumpărate de mine și unul de o colegă de clasă, iar unul singur de un alt elev din școală(adică ținta noastră principală, că ideea era să cumpere alții). 2 încă mai așteaptă în dulapul din clasă să le cumpere cineva, deși sunt superbe. Dirigul ar fi luat și el unul, dar nu-s pe mărimea lui...




Cros pentru școli:

Am un singur sfat, care ar trebui să fie evident pentru toți, dar pentru mine n-a fost: nu alergați aproape 3 km fără pregătire anterioară. At all.
Recunosc că m-am distrat, și clar voi veni și la anul, dar dragilor, mi-am revenit cât de cât după abia o oră. Ca să nu mai punem la socoteală febra musculară omniprezentă jumate de săptămână. 1,5 km i-am alergat fără oprire totuși(încă nu îmi vine să cred) și la viteză constantă.
Fotografia postată de Marinel Serban.
Înainte de Cros

Fotografia postată de Marinel Serban.
Roșii ca racul după Cros
Cu siguranță, Crosul a avut un beneficiu. Săptămâna care a urmat a avut loc alergarea de rezistență, care la fete are 800 de metri. Am terminat prima, iar cineva mi-a zis la linia de finish că se vede că ai fost la Cros
                                                         

luni, 12 septembrie 2016

#tema_TIC: Unde ești tu, vacanță?

Din nefericire, momentul neașteptat de nimeni a venit și el: a început școala iar.


Anul trecut școlar a fost unul...plin,ca să zic așa. 
Am schimbat o școală în care am stat 8 ani de zile pe un liceu cu o reputație de Lagăr de Exterminare Rapidă, deși acum că se numește Colegiu Național, ar fi cazul să i se zică Centrul Național de Exterminare Rapidă. Dar poate că termenul lagăr exprimă mai bine teroarea elevilor și strângerea de inimă resimțită de toți când intră pe porțile școlii. Dacă citiți asta, domnule diriginte, să știți că glumesc.

Desigur, m-am obișnuit cu colegii și cu școala destul de repede, deși încă plâng după media mea de 9 sau 10 la mate din gimnaziu, că nu mai pup eu așa distincție de acum încolo.

Cu toate acestea, nu pot spune că acest liceu nu m-a învățat nimic. Aici am aflat că bolovan, cum ne spune domnul diriginte, poate fi și un termen de afecțiune. Am mai găsit aici și niște colegi dispuși să ne cunoaștem mai bine cu toții, adică nu numai în cadrul bisericuțelor proprii.


Fotografia postată de Marinel Serban.

vineri, 1 iulie 2016

#tema_TIC: Excursia cu clasa

Aparent, acest blog nu există degeaba(cum crezusem eu inițial, atunci când l-am făcut prin 2010), întrucât ultimele postări constituie material pentru nota la TIC. Ceea ce într-un fel mă bucură. Nu se întâmplă în fiecare zi să îmi placă temele primite de la școală.
Acum eu trebuie să țin la curent populația cu activitatea mea școlară, care de la ultimele postări(toate legate de teza la informatică) a cuprins o excursie.

Această excursie a fost una extrem de diferită față de celelalte la care am participat vreodată. Adică nu este ceva obișnuit să mergi cu clasa, 3 mame, un bunic și niciun profesor la plimbare vreo 3-4 zile prin Brașov. Și datorită acestui fapt am avut parte de o lipsă totală de restricții. Nu tu oră de culcare, fiecare dormea unde dorea, mâncarea ne-o făceam noi. Acum unii se vor întreba unde sunt profesorii când e nevoie de ei să țină în frâu o hoardă de adolescenți? Nu că nu ne-ar fi plăcut cu profesori, pentru că așa era oficial și părinții ar fi avut mai mare încredere să ne lase să plecăm. Din păcate a avut loc accidentul acela cu copiii din Iași în care s-a răsturnat autobuzul și vă puteți imagina că direcțiunea nu dorea să își asume riscuri. Deci profesorului însoțitor i s-a interzis să ne mai dădăcească.
Banii erau deja dați și am impresia că nu era deloc sigură posibilitatea să îi primim înapoi, plus că ne doream foarte tare să mergem, deci am convins(a se citi implorat cu bocete și lacrimi) 4 părinți miloși să își asume responsabilitatea pentru o ceată de elevi.


Și ne-am tot dus, și am tot mers, vreo 300 și ceva de km mai precis, iar în prima seară am pornit tradiția de jucat Killer, care a continuat în fiecare zi și de regulă ținea până la 3 noaptea. Nu știu de ce, dar am ținut să fac o noapte albă în acea excursie și am reușit în ultima noapte în care am rămas acolo, deși nu e ca și cum m-am culcat în restul serilor mai devreme de 4 noaptea. Cu așa program, am dormit 9 ore în 3 zile. Nici ceilalți nu erau mai breji, și așa se explică tăcerile mormântale din autobuz, când toți încercau să recupereze ce pierduseră noaptea precedentă. Desigur, diferență uriașă față de prima zi în care veneam veseli și cântam pe toate manelele cunoscute de omenire.




În ciuda lipsei de somn, am vizitat destul de multe locuri, cum ar fi Canionul Șapte Scări, Piața Sfatului, Prima Școală Românească, Cetatea Râșnov, Castelul Bran, Castelul Peleș și Lacul Sfânta Ana. Din păcate nu a fost timp și de un Castel Pelișor, pe care aș fi dorit să îl vizitez foarte mult; am un anume interes față de Casa Regală.

Desigur, de la această excursie mult-așteptată nu avea cum să lipsească grătarul, așa că pe la 1 noaptea s-au apucat băieții de treabă. Când s-a aflat ulterior că jumătate din clasă habar n-avea că a fost un grătar în seara precedentă, s-a mai făcut unul. Tot pe la 1. 
Interesant de observat în poza din dreapta cum lângă ustensilele necesare mâncatului aproape fiecare avea și telefonul cu el. 



Zici că suntem la cantina săracilor,
că mâncam pe unde apucam fiecare,
 jos sau în picioare.




Excursia asta a fost, din punctul meu de vedere, un succes total. În primul rând, nimeni nu a pățit nimic; de fapt mamele+bunicul au zis că am fost extrem de cuminți și că nu am fi făcut nimic ieșit din comun care să îi facă să le pară rău că și-au asumat responsabilitatea pentru noi. Eu încă râd isteric gândindu-mă că de fiecare dată când voiam să ies din cameră pe terasă, ieșeam pe fereastră, pe motiv că ieșitul pe ușă ca oamenii normali ar fi demodat.
În al doilea rând, am menționat cumva lipsa de restricții?
Și, cel mai important, am legat prietenii cum nu legasem tot anul. Prietenii ce sper să dureze toată viața(sper să nu vadă doamna de română chestia asta, că mă pune și pe mine să fac rocadă).